Sol

Spațiul din afara e oglinda spațiului dinăuntru meu. Dar influenta funcționează si invers, și de-aia îmi dau timp sa stau in fata soarelui, sa vad ce poate mișca din lăcașul sistemului meu bine închegat.

Cu Soarele, acel astrul mic, mic de pe cer care îmi luminează ziua si pentru care mi-am schimbat mentalitatea din a-l lua de bun la a fi recunoscătoare mereu să-l vad, chiar daca pare un dat sa răsară in fiecare dimineață si zi dupa zi să-și parcurgă bolta cereasca, cu acesta stea m-am trezit nas in nas in holul de primire de la Rezidenta9, proiectata pe perete atât de real ca părea ca plutesc în spațiul cosmic, eu la rândul meu o stea variabila in nemarginitul intuneric.

“Spațiul cosmic - e cel care ne cuprinde si in care plutim de la prima la ultima suflare. Cu toate acestea rareori suntem conștienți de el si de tot necunoscutul amețitor pe care il ascunde.“

Instalația audio-vizuala SOL, a fost gândită si creata de Augmentes Space Agency pornind de la munca de observare a lui Ciprian Vîntdevară, astronomul de la Observatorul Astrologic din Bârlad. “Acest telescop ne permită sa vedem suprafața Soarelui si ce se întâmplă acolo. Vedem coloane ale de plasma cum se mișcă, protuberante, filamente și erupții solare.”, explica el in reportajul din revista si transpus prin date științifice solare obținute live de la rețeaua globala de observatoare și agenții spațiale in acest tablou mișcător care devine o poezie vizuala cu acuratețe științifică.

In fata acestui Soare devin si eu conștientă de natura mea stelara. Stau la 2 metri de el, si mai repede am senzația ca am devenit eu mai mare decât ca e o imagine micșorată a lui. Stau fata in fata cu oglinda aceasta luminoasa ale cărei pulsații îmi spun ca e vie, ceea ce îmi reamintește mie ca sunt vie. Am nevoie de întuneric ca sa vad strălucirea în toată puterea si manifestarea si capacitatea ei.

Si atunci ce sunt când nu ma mai raportez la nimic?

Ca om, eu devin acel ceva la care ma raportez, și sunt ecoul tuturor celor cu care am interacționat, tuturor celor care au avut un cuvânt de spus, indiferent ca au fost bune ori rele. Si cand nu mai are nimic niciun sens cum curat totul pentru a mă raporta la ceva care sa ma creeze cu sens?

Renunțând la toate și negăsind nimic pe care să-l pun in loc, am învățat sa găsesc siguranța in solitudine și liniștea nemișcată pe care ea o aduce, de a-mi găsi pacea in ea și mulțumirea de a fi pur si simplu, fără sa mai alerg dupa nimic, fără sa mai am dorințe de vreun fel.

Si am mai învățat ca nimic nu se întâmplă intr-un vid si lumea toată așa cum e ea se întâmplă oricum s-ar întâmpla ea prin grația noastră divina.